sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Un curcubeu de gânduri vărsat pe cerul senin"


    Privind o pereche, ce stau îmbrățișați pe scaunul de lângă acel copac din depărtare, mă gândesc cum ar fi dacă ai fi și tu acuma alături, să te pot cuprinde, să te simt toată, să te sărut, să te alint așa cum îți place...

Închid ochii pe câteva secunde, răsfoiesc repede toate amintirile, respir adânc și revin din nou la realitate. Simt că sufletul e gol, simte lipsa ta mai mult ca orice. Aș dori să vină acuma ploaia și să-mi spele toate aceste gânduri și durerea ce mă destramă dinăuntru. Aș vrea să te iau acuma de mână și să fugim ambii sub ploaie, să ne ude, să ne ofere căldură și momente frumoase. Și din nou apari tu în gândurile mele. Deja manipulezi cu ele sau le îndulcești. Reușești să mă calmezi când mi-e frică să merg mai departe, mă calmezi când sunt supărat sau enervat. Îmi dai viață și culoare la această viață.
Mă scol de pe scaunul din parc și fără să știu unde mă duc, merg, și unde nu aș privi te văd pe tine. Poate e un joc de al tău? Poate mă urmărești și special te ascunzi ca să-mi provoci durere și curiozitate? Sau poate că eu sunt într-atât dependent de tine că te simt oriunde nu m-aș afla.
La doi pași de mine văd o fetiță mică ce uitându-se la mine îmi zâmbește. Știi, un zâmbet pur și sincer, un zâmbet ce pare a fi al tău. Îi răspund zâmbind și eu și...m-am mirat când am văzut că ea a aplecat capul, l-a ridicat din nou și mi-a zâmbit din nou făcându-mă fericit. De ce gândurile mele sunt obsedate de tine? Simt tot mai tare lipsa ta, căldura ta și dragostea ta. Orice legat de tine mă face fericit și în același timp și trist.
Hai vină și dă-mi măcar o îmbrățișare! Te rog! După lasă-mă din nou singur cu visele și gândurile mele dar acum strânge-mă și alină-mi sufletul.
Ajung acasă, îmi fac un ceai, mă așez la masă, deschid laptop-ul și încep să scriu. Scriu ce simt și ce as vrea să afli. Poza cu noi doi stă pe desktop, noi zâmbim. Îmi aduc aminte că înainte de a face poza asta ai zis: "Hei, zâmbește, bine?". Doar pentru că m-a amuzat fraza spusă de tine am zâmbit. De obicei sunt serios și tu râzi mereu de mine. Îți place să mă alinți, ca pe un copil. Și noaptea cât de obosit nu aș fi, nu dorm numai pentru ca să te alint, să te iubesc și să simt cum ești fericită - făcându-mă să mă simt și mai fericit.
Știi de ce am scris că aceste gânduri sunt vărsate pe un cer senin? Pentru că viitorul nostru e mai presus decât orice. Acei nouri ce apar când ne certăm dispar repede, deoarece noi am învățat să înfruntăm problemele și...cearta face împăcarea foarte dulce.
În final ultimul meu gând: "Te aștept aici, în cameră. Poți să întârzii un pic dar vină și nu mai pleca!".