duminică, 27 septembrie 2015

Un prieten


  "Cel mai bun prieten e acel, cu care poți sta alături în liniște, să nu vă spuneți niciun cuvând și plecând să simți că această convorbire a fost cea mai frumoasă din viața ta."

  Noi suntem dependenți de relații. Omul fără cineva alături e un om pustiu, chiar dacă nimeni nu v-a afirma și confirma acest fapt. Vrem să vorbim cu cineva, să ne exprimăm părerile, să ne împărtășim gândurile, sentimentele, vrem să fim iubiți și să simțim măcar pe un minut ce e asta fericire. 
  
Atunci când greșim ne grăbim repede să spunem că nu avem nevoie de nimeni, că totul e urât și nu poți avea încredere în nimic. Și astfel jignim pe cei dragi, pe cei ce ne vor bine, pe cei ce vor să ne ridice atunci când noi nu mai avem puteri nici să ne târâim. 
Oricine în viața sa trece prin multe. Nu există om ce nu a simțit durere, sau frică, sau mâhnire și neîncredere. Toți suntem la fel chiar dacă diferiți. Suntem umani și simțim.

  Un prieten poate ierta, înțelege, asculta... Un prieten e un al doilea "eu" care ne scoate din probleme și ne readuce la viață când renunțăm să vedem frumosul și să luptăm pentru noi însuși. 
Un prieten ne face să râdem în hohote atunci când sufletul e în genunchi și unicul lucru ce reușim să facem e să plângem și să suferim. Un prieten e acel ce te ascultă în liniște și la urmă îți dă o îmbrățișare. E acel ce îți zice totul în față și te ajută să crești moral și să ajungi la reușită. Prietenul e acel ce te ia de mână și te conduce toată viața, pentru că viața nu cruță pe nimeni, pentru că oricine are nevoie de ajutor.


  Aș vrea să spun un sincer "Mulțumesc" la toți prietenii ce înțeleg acest sentiment - prietenia. 
  Noi ne schimbăm în bază la consecințele faptelor noastre. Noi ne schimbăm din cauza persoanelor ce ne înconjoară și când avem persoana potrivită alături simțim că ea va fi mereu, orice nu s-ar întâmpla.

  Prietenia e cel mai de preț sentiment. Fără prietenie noi suntem suflete goale. 
  Chiar și în dragoste există acest sentiment. Există și persistă până la urmă, pentru că suntem devotați acelei persoane, pentru că o iubim.

  

joi, 24 septembrie 2015

A scri

  Începi să scrii atent cuvânt cu cuvânt, le aranjezi pe foaie de parcă ai aranja cărțile pe raft. Citești și recitești ce ai scris și tot te gândești dacă merită să leși așa sau să mai schimbi ceva, să adaugi, să elimini. 


  Gânduri multe ce se zbuciumă și vor să iasă toate la iveală dar tu tot cauți gândurile potrivite și le alungi pe celea în plus. Scriind îți pare că pictezi cuvintele chiar dacă poate nu au sens, sau nu se abină temei... Alegi culorile, alegi fonul și dai formă fiecarei litere pentru a construi un tot întreg ca mai apoi să fie citit. 
Aștepți păreri, observații sau chiar și critică și te bucuri că evoluezi. Evoluezi personal și evoluezi în scris. Vezi greșelile și le analizezi ca să înțelegi motivul.

  Dragostea ce o pui în tot ce scrii dă rezultatele sale. Te bucuri tu și se bucură alții. 
Transmiți gândurile tale altora și vezi că unii sunt de-acord, alții gândesc la fel și încă câțiva ce așteptau așa ceva. Și atunci nu mai înțelegi ce se întâmplă. Că gândurile tale sunt frumoase, utile și reale sau că sunt gândurile ce alții nu le pot scrie.

  Orice text cuprinde în el emoții.
  Emoții ce oricine le trăiește în modul său. 
  Și lucrul persoanei ce scrie e să pătrundă în mintea și sufletul fiecărui cititor pentru a-i comunica mesajul. 

marți, 22 septembrie 2015

Faceți dragoste și nu război



  Și fiecare din noi duce un război... cu noi înșine, sentimental și spiritual
 Ceea ce e cauza neîncrederii, falsifității și schimbărilor cele mai radicale. Zi de zi facem războaie cu gândurile noastre, cu faptele noastre și cu toți cei ce ne înconjoară chiar dacă nouă ne pare că orice fapt e pur emoțional.
Ne uităm în oglindă și vedem neajunsuri, ba forma feței nu e așa cum vrem, ba nasul e prea mare, ba buzele prea mici... Ne îmbrăcăm și iar neajunsuri, ba stilul nu e pentru noi, ba nu avem gusturi în vestimentație, ba sunt prea reci culorile și tot așa mai departe până ce ne umplem cu probleme dis-de-dimineață și apoi ne întrebăm: "Ce am făcut de sunt așa de rău indispus/ă?"
Și iar război...
Cătăm pace și tot peste război dăm. 
Tindem mereu să complicăm lucrurile ce în realitate sunt mult mai ușor de rezolvat decât noi credem. Ar trebui zi de zi să ne facem un plan de fericire. Da, plan de fericire.
Să ne planificăm ziua așa precum noi dorim să parcurgă, încât să ajungem seara și să zicem că ziua de azi a fost frumoasă, într-adevăr frumoasă. Să fim plini de energie întraga zi și să molipsim pe alții cu pozitivitate și frumusețe spirituală. 
      
Căndva am citit așa o frază: "Make love, not war" - "Faceți dragoste și nu război" ce o consider o frază motivantă. 
Probabil se referea la războiurile ce se fac în lume, din cauze politice, economice sau sociale dar, personal pentru mine e o și chemare de a fi mai buni. 
Și apoi, nu e cu mult mai bine și frumos să facem dragoste decât îndelungate războaie?

Dacă totuși vrem să ne răzbunăm, atunci de ce să nu fim răi cu faptele noastre rele și să le evităm, de ce să nu alungăm gândurile și visele rele pentru a da libertate găndurilor pozitive... și în final, de ce nu ne acceptăm cum suntem noi și să evoluăm făcând și gândind pozitiv? 

Eu cred că noi toți suntem capabili de a accepta neajunsurile și de a le scolpi încet cu încetul pentru a le transforma în calități pozitive și frumoase. 

Nu avem nevoie de războaie... avem nevoie de încredere în noi!

Ființa umană are nevoie de dragoste. Însă muți afirmă că ei nu au deloc nevoie de ea. Și acest fapt e absurd. Oricine merită iubit și să iubească. Oricine are nevoie de o persoană alături ce îl va lua de mână și îl va conduce spre fericire. 
Iubiți-vă pe voi înșivă și lăsați-vă iubiți.