marți, 19 ianuarie 2016

Îți mulțumesc

Azi am înțeles ceea ce nu văd demult. Am înțeles că viața o văd altfel, nu cum e în realitate. 
Credeam că sunt altfel. O persoană mai prietenoasă, afectuoasă, o persoană mai deschisă și mai amabilă... însă nu sunt. Era doar o impresie și o aluzie de a mea. De fapt sunt persoana ce nu arată sentimente. 
Le simt, le trăiesc aceste sentimente dar nu le arăt. Le țin ascunse undeva în adâncul sufletului meu și mă alud cu gândul că cei din jur înțeleg tot ceea ce simt pentru ei. Nu și iarăși nu...
M-am îndepărtat de toți, chiar și de mine crezând că fac bine, că fac așa cum își dorește cugetul și inima mea, dar nu am făcut nimic altceva decât să mă îndepărtez și să îi fac pe cei de alături să ghicească stările mele, să mă înțeleagă greșit și să se îndepărteze și ei de la mine. 
Și faptul ăsta l-am înțeles abia azi. Mai exact vorbind, ieri vorbeam cu sora mea care la un moment mi-a zis, fără chibzeală și fără să se mai ascundă după adevăr, că eu mă feresc de ea când ea vrea să mă îmbrățișeze și să mă sărute pe obraz. La început am zâmbit iar după îmi dădeau lacrimile în ochi, pentru că analizând vorbele ei îmi dădeam seama ce fac eu din mine și din acei dragi care îmi vor binele, mă vor fericită și vor să-mi dăruiască căldura și sprijinul lor. M-am simțit rău în acel precis moment. Foarte rău. Era ca și cum căzusem în capcana mea proprie și nu puteam evada. Un adevăr crud. Un adevăr ce mi-a deschis ochii la realitate. 
Persoana care într-un mod sau altul se sacrifică pentru fericirea mea stându-mi alături mereu, la bine și la greu, indipendent de ceea ce se întâmplă, mi-a dat de înțeles că sunt eu vinovata situației. Sunt eu aceea ce nu accept dragostea oferită mie, nu accept căldura, nu accept să fiu răsfățată și nici măcar gândul că cineva mă poate face fericită. 
Acest adevăr a fost ca o gaură în cerul de hârtie a unei marionete, acel cer ce pentru ea reprezintă lumea sa. Da, eu trăiam într-o lume idealizată de mine insumi dar care nu era decât o aluzie. Era un cer de hârtie ce acoperea cerul adevărat, cerul pe care se pot vedea stelele, norii, soarele... Eram oarbă. 
Acuma mă pot defini reală. Mă pot defini Eu. 
Sunt eu ce m-am întors la realitate și nu mai cerșesc printr-o lume necunoscută, urâtă și opacă.


Mulțumesc!!! ♥



miercuri, 13 ianuarie 2016

Paradoxul societății de azi, drepturi - da responsabilități - nu

Zilele acestea se vorbește mult despre ceea ce s-a întâmplat în Germania în noaptea 31 decembrie 2015 -1 ianuarie 2016 în orașul Koln și despre actele violente împotriva femeilor germane. 
Zeci de emigrați au sărbătorit în modul lor ajunul noului an și au făcut un party cu focuri de artificii, punând în pericol viața multor persoane ce în acel moment erau prin apropriere. Și "bărbați" ce își băteau joc de femeile ce treceau pe lângă ei... Deci, merge vorba despre emigrații ajunși în Europa ilegal, emigrați ce cer azil politic și vor ca drepturile lor să fie recunoscute chiar dacă se află în afara țărilor lor. Merge vorba de persoane ce vor să își afirme drepturile violând la rândul lor drepturile celor ce îi ospătează. 

Eu la fel ca ei sunt străină în Europa. Trăiesc în Italia și sunt recunoscătoare țării acestea și tuturor ce m-au primit și mă respectă. Sunt recunoscătoare persoanelor ce fac totul posibil să ne asigure nouă, străinilor, legi și o viață sigură în afara patriei noastre. Sunt recunoscătoare persoanelor ce au încredere în noi și nu le e frică să se găsească prin aproprierea noastră, fără să le fie greță de a auzi limbă și comportament străin, pentru că cât de mult nu ne vom stărui să părem de-a lor niciodată nu o să reușim. Și le mulțumesc. Nu doar pe persoanele acestea răbdătoare și amabile ci și toată țara în întregime pentru căldura ce o oferă și grija ce o poartă pentru fiecare persoană aflată pe teritoriul ei. 

Primul meu gând, după ce am văzut acele video în tv, a fost că persoanele celea și-au ieșit din minți. Așa și am spus în glas fără să mă mai gândesc la ceea că nu eram singură în casă. Mă uitam la acele video unde emigrați loveau femeile ce treceau pe acolo, cum se râdeau de ele și se comportau de parcă erau jucăriile lor și ce vroiau aceea făceau. Bine. Deci, ei vin în Europa, cer să li se dea documente, adăpost, ajutor financiar și social, să li se respecte drepturile și să fie tratați ca restul populației băștinașă și ca mulțumire violează drepturile băștinașilor, violează legile, impun regulile lor și cauzează multe probleme nu numai din punctul de vedere social ci și economic, politic și cultural. 
Eu justific toate acestea acțiuni ca răzbunare pentru că aici este prea mult și în țara lor nimic. Eu nu pot justifica actele acestea violente ca ceva normal. Mă îngrijorează faptul că ei tratează femeile altora într-un mod penibil și pe ale lor le țin la distanță de toți, nu cumva să fie atinse sau să le zici ceva. În niciun caz. Mi-e milă de femeile și fiicile lor. Mi-e milă de tot ceea ce fac ei pentru că se socot mai presus decât sexul feminin. Se simt mai puternici, mai importanți. Și totul asta e scârbos. Dacă demnitatea lor de bărbați, dacă pot să îi numesc așa, le permite să se comporte în acest mod cu oricare femeie, atunci de ce noi nu putem face nimic împotriva lor?!! 

Îi accept în societate pentru că nu sunt diferențe între oameni, nu există națiuni diferite sau preferințe. Suntem toți oameni, avem aceleași drepturi și responsabilități. Dar vreau să trăiesc într-o societate unde eu ca femeie voi fi respectată și acceptată la rândul meu, vreau să trăiesc într-o societate liniștită și fără primejdii, vreau să pot împărți cu cei ce mă înconjoară un loc în autobus, o masă într-o cafenea... fără frica de a fi lovită, înjurată sau mai rău... 
Societatea nu e alcătuită doar din persoane ci și din relații între acestea, din sentimente și respect. 
Aș vrea mult ca toate aceste concepte să fie înțelese de populațiile ce se mută în alte țări din motive diferite. 

Aș vrea ca femeile să fie iubite și nu bătute, să fie respectate și ascultate, să se simtă femei și nu un nimic al societății. 

Vreau o lume mai bună pentru mine, pentru cei dragi mie, pentru toată lumea!!!

luni, 11 ianuarie 2016

În noul an...

Trecutul și prezentul sunt două realități atât de vecine că nu dovedim să închidem ochii și din prezent ne mutăm în trecut. Timpul se scurge atât de repede că nu dovedim să observăm realitatea așa cum e, nu dovedim să ne vedem pe noi schimbându-ne, nu dovedim să trăim așa cum dorim, fără regrete și dezamăgiri.
A mai trecut un an pentru noi toți. Un an intens, cu multe evenimente și trăiri. Anul 2015.
Pentru acest nou an, 2016, am decis să-mi pun niște scopuri și să fac totul posibil ca măcar o parte din ele să se împlinească... dar aș dori mult toate, foarte mult. Depinde totul de mine însumi.

Recapitulând, 2015 mi-a dăruit o mulțime de momente plăcute, frumoase dar și momente triste, dezămăgiri, pierderi... Au fost de toate tipurile, și pozitive și negative. Am avut ocazia de a fi nemaipomenit de fericită și la fel de tristă. Au fost 365 de zile care m-au îmbogățit cu cunoștințe, prietenii, momente, amintiri, zâmbete, trăiri... și mi-au furat persoane, zâmbete, din fericire...

Se spune că în noul an ne așteaptă o nouă viață, sau mai bine spus se începe o viață nouă. Deci vreau să încep această viață cât mai bine posibil. Vreau să aduc fericire în viața mea și în viața celor mai dragi mie.
Sper ca fiecare să își îndeplinească visele în acest nou an și să uite de neplăceri.

Ceea ce-mi doresc în noul an e...
să învăț a zâmbi, a zâmbi cu adevărat, fără falsitate și durere
să fiu coerentă de vorbele și faptele mele
să iubesc așa cum nu am mai iubit până acuma
să dăruiesc iubire și să o primesc
să accept critica în prinvința mea și s-o accept așa cum accept și vorbele bune
să fiu mai bună
să lupt pentru scopul vieții mele și să nu mă opresc la niciun obstacol
să devin femeia ce doresc să devin
să fiu liberă din tot cugetul meu și sufletește pentru a putea dărui libertate altora
să fiu mai amabilă cu mine și cu cei dragi pentru a nu-i răni
să provoc fericire sufletelor dragi ce mereu sunt lângă mine și mă susțin în orice moment al vieții
să lupt cu rușinea ce o trăiesc de fiecare dată când vreau să fac ceva ieșit din comun 
să dansez sub plaoie și să zâmbesc
să dansez de fiecare dată când voi dori asta fără a mă simți observată
să intru cu pași mari în lumea lucrului proiectând un viitor cât mai bun pentru mine
să fac pași mari pentru a fi indipendentă de gândurile rele ce mă distrug
să pot ierta din toată inima și cugetul meu
să mă distrez
să îmi schimb gândurile, vorbele și să fiu atentă 
să țin promisiunile 
să mă plac
...

Sunt multe puncte să, multe speranțe și vise. Dar eu cred că oricine e capabil de a se schimba și de a-și schimba viața. Totul depinde de noi, de firea și dorința noastră. 

Vă doresc un an fericit, plăcut și frumos.